Proceduri de electrofiziologie

Ablația prin radiofrecvență pentru aritmii cardiace.

Ablația prin radiofrecvență este o procedură minim invazivă, efectuată sub anestezie locală, recomandată pacienților la care se impune tratamentul medicamentos cronic pentru tulburările de ritm cardiac. Scopul ablației prin radiofrecvență este de a elimina aritmia prin localizarea și ablația celui mai sigur și mai accesibil punct, care fie va întrerupe un circuit de reintrare, fie va elimina un focar. În Spitalul de Cardiologie Clinică și Intervențională Arcadia, flutterul atrial și tahicardiile paroxistice supraventriculare pot fi tratate prin ablație cu radiofrecvență.

Tehnica implică introducerea percutanată a cateterelor cu electrozi (fire izolate cu electrozi în vârf, asemănătoare cu firele de stimulare temporară) în inimă sub ghidaj fluoroscopic și declanșarea aritmiei clinice prin stimularea inimii cu stimuli electrici de joasă intensitate pentru a înregistra semnale electrice din zone relevante ale inimii. Odată ce mecanismul aritmiei este stabilit, unul dintre cateterele cu electrozi este direcționat către o zonă critică în care este livrată energie ablativă (curent de radiofrecvență, care este previzibil, eficient și bine tolerat) pentru a crea o leziune localizată care va perturba cauza aritmiei.

Procedura de ablație prin radiofrecvență pentru aritmii cardiace este recomandată pacienților tineri cu aritmii deja documentate electrocardiografic, dar și celor la care anamneza corectă ridică suspiciunea unei astfel de boli. La acești pacienți, tratamentul medicamentos antiaritmic pe termen nelimitat trebuie evitat pe cât posibil din cauza riscului crescut de reacții adverse importante.

Implantare, interogare și programare stimulator cardiac.

La Spitalul de Cardiologie Clinică și Intervențională Arcadia se pot implanta minim invaziv, interoga și programa stimulatoare cardiace (pacemaker) uni și bicamerale. Aceste dispozitive sunt indicate în cazul scăderii frecvenței cardiace până la un nivel periculos pentru viața pacientului.

O frecvență cardiacă scăzută poate avea ca efect apariția unor simptome precum amețeală, oboseală, senzație de lipsă de aer, putând escalada până la insuficiență cardiacă, leșin și chiar moarte subită. În această situație, montarea stimulatoarelor cardiace se impune.

Stimulatoarele cardiace preiau conducerea asupra sistemului electric excitoconductor și îndeplinesc funcția de stimulare a inimii în mod artificial. Sondele sunt fixate la nivelul țesutului cardiac prin abord venos, iar stimulatorul se implantează sub piele, în zona umărului, sau sub mușchiul pectoral prin intermediul unei proceduri desfășurate cu anestezie locală. Ulterior, pacientul cu stimulator cardiac se va prezenta în mod regulat (bianual) pentru interogarea și programarea dispozitivului.

Implantare, interogare și programare defibrilator cardiac/dispozitiv pentru resincronizare cardiacă.

La Spitalul de Cardiologie Clinică și Intervențională Arcadia se pot implanta minim invaziv, interoga și programa defibrilatoare cardiace și dispozitive pentru resincronizare cardiacă.

Defibrilatoarele implantabile sunt dispozitive capabile să recunoască și să trateze, inclusiv prin șoc intern electric, aritmiile cu potențial fatal. Două categorii de pacienți pot beneficia de implantarea unui defibrilator: cei care au suferit deja un stop cardiorespirator resuscitat și cei care încă nu au suferit un stop cardiorespirator, dar care, având o boală avansată de inimă, prezintă riscul de a dezvolta tahiaritmii periculoase.

Dispozitivele pentru resincronizare cardiacă se recomandă în bolile care afectează mușchiul inimii (cu scăderea contracției cardiace). Acestea presupun, pe lângă electrozii situați în atriul drept și ventriculul drept, implantarea unei a treia sonde, într-o venă situată posterior față de ventriculul stâng.

Defibrilatoarele și dispozitivele pentru resincronizare cardiacă se implantează sub piele, în zona umărului, sau sub mușchi la nivelul peretelui toracic, prin intermediul unei proceduri desfășurate cu anestezie locală.